despre lucrurile simple….care bucura

aseara am fost la concertul AG Weinberger – “Interzis FM”. il stiam pe om din cateva emisiuni (de “ganduri”, nu neaparat de muzica) si din ceva scrieri ale lui in spatiul comun. ii stiam si muzica. nu-l “prinsesem” insa niciodata live. ca sa parafrazez o sintagma de mare respiratie actuala, as zice “foarte tare, domne!”. dupa ceva vreme, mi-am amintit ca-mi pare rau ca nu stiu sa fluier! caci aseara as fi fluierat in draci! de placere si admirativ! cartonasul verde (cunoscatorii stiu de ce ) a fost mereu la vedere, iar mingiuca rosie s-a odihnit constant in buzunar si si-a castigat un binemeritat rol de suvenir jucaus pe biroul de-acasa.

intotdeauna dupa un spectacol ma gandesc ca important e ce ramane ca stare, traire, revelatie, inspiratie sau cum vreti sa-i spuneti. daca pana-ai ajuns acasa “s-a stins”, inseamna ca n-a fost. eter, vapori, inutilitate. daca a doua zi mai bantui inca pe-acolo, se leaga, incepe sa se miste. intrebarea e mai importanta decat raspunsul. eu chiar cred in asta. si-atunci, daca te face sa-ti pui si intrebari, si-a facut datoria.

ca sa nu ne pierdem prea mult in “meandre” (vorba clasicilor) inutile, pana la urma si la urma, o intalnire ca cea de aseara trebuie sa te faca sa te simti (bine). in ziua de azi, nu e chiar un lucru simplu. dar eu aseara m-am simtit. si m-am simtit bine ! si pentru ca sunt convinsa ca lucrurile frumoase/momentele de bucurie merita raspandite (cel putin cu o promptitudine egala cu cea cu care livram agresivitatile), o trec in clar: mi-a placut!

acesta e si motivul - simplu si sincer – pentru care astept cu bucurie urmatoarele ocazii de gen!

nu le pierdeti nici voi, cine stie cum gasiti “intrebarea”!?