simplu si frumos ca o poveste. un voal in care te-nfasori, pe care simti ca vrei sa-l atingi, sa-l mangai. asculti si nu te-ai opri din asta. mintea iti pleaca, iar tu nu vrei s-o opresti fiindca-ti place, te face sa te simti bine, sa te simti pe tine, sa-ti asculti dorintele.
toate astea intr-un amestec de multiculturalitate care sfideaza globalizarea. ar putea fi orice. ar putea fi francezi, italieni, portughezi, croati, sarbi, japonezi, romani, chinezi, jamaicani, whatever. sunt americani si e poate ultima varianta pe care ai paria.
cine nu i-a vazut sambata la Sala Palatului are ce regreta.
Pink Martini. cautati-i pe net, merita 
1 răspuns Până acum ↓
Observator // octombrie 30, 2007 la 11:01 pm
In primul rind as spune ca, oricum ai suci-o, frumosul nu e „la bucata“… Nici macar nu stim ce e frumosul (!) daramite sa-l imaginam ordonat pe calupuri!
In al doilea rind as spune ca, daca inteleg ca ceva e „frumos si simplu ca o poveste“, senzatia de voal in care ma infasor imi e cu totul straina! Inteleg insa ca pentru o femeie poate fi ceva la fel de placut ca atingerea pielii sale de catre barbat
Sau o fi ceva si mai si? 
)
In al treilea rind as spune ca globalizarea NU e sfidata de multiculturalitate: dimpotriva, si-o asuma in chip parsiv… (sint un pic mirat ca americanii, melting pot people par excellence, ar fi „ultima varianta pe care as paria“. Observ insa ca scumpa bloggeritza, precauta, a scris „e POATE ultima varianta pe care ai paria“ si zimbesc…)
…in ultimul rind… eei, in ultimul rind ‘aflati despre mine c-am lipsit din Bucuresti tocmai cind, simbata seara, Pink Martini, adica acel amestec de „francezi, italieni, portughezi, croati, sarbi, japonezi, romani, chinezi, jamaicani“, care raspundeau la apelativul neasteptat de… americani, se dadeau in spectacol la Sala Palatului’. In seara cu pricina am fost la Sibiel. Sibielul asta are pentru mine o rezonanta asa de particulara ca n-am sa scriu tocmai aici despre el, nici despre faptul ca a doua zi, la Sibiu, am vazut in sala sau pe DVD tot felul de pelicule, din tot felul de tari, premiate la festivalul de scurt metraj ASTRAFILM 2007 (poftim, alt exemplu de „multiculturalitate care sfideaza globalizarea“. Sau nu?…)
Am sa scriu insa pe scurt ca luni, la doua zile de la concertul cu Pink Martini pe care l-am ratat, am poposit o jumatate de ora la manastirea Cotmeana, cea mai veche manastire din Tara Romaneasca. Se oprise ploaia si linistea de acolo imi umplea auzul in cea mai triumfala cadenta imaginabila.