cu ceva intarziere e drept, ma alatur celor care au exprimat ”ceva” ca reactie la “evenimentul anului in Romania”. cred ca s-a spus deja cam tot ce era de zis despre acesti “mosi” geniali si frumos de dementi! profesionalism – e prea rece. fantastic – strident, pompos. delicios – da, parca asta-mi suna pe-aproape. Cu epitete sau fara, oricum, simt ca le datorez aceste randuri aruncate-n haul netului.
si uite de ce: ma uitam la ei si nu mi-am putut retine comparatia. cel mai tanar are 60 de ani. cel mai batran 66. parintii mei au 69, respectiv 70 de ani. aceeasi generatie, diferente ca de la cer la pamant! diferenta intre Romania si occident. o diferenta care se traduce in distanta de o… generatie. o diferenta transpusa si sustinuta , de fapt, de atitudinea fata de viata, de raportarea la ce este aceasta si ce facem cu ea.
daca-l intrebi pe un Rolling Stones ce vrea de la viata, o sa-ti spuna: s-o traiesc, sa musc din ea cu pofta!
daca imi intreb(i) parintii ce vor de la viata o sa spuna: sa traiesc cat mai mult. nu e vina lor ca este asa. la noi, dupa pensie oamenii erau – si inca mai sunt – invatati ca partitura lor s-a (cam) terminat, ca nu prea mai au multe de zis/facut. ”dincolo” oamenii sunt invatati sa muste din viata pana la capat, stiu ca li se cuvine totul pana in ultimul moment. si au dreptate!
e drept ca nici acolo nu sunt toti Rolling Stones! ca au si ei falitii lor. dar, pentru cei mai multi viata are sens si la 70 de ani. pentru ca “sistemul” ii aseaza in modul asta de a gandi si a se comporta.
si aici ma opresc pentru ca altminteri tonul ar trebui sa devina dur, sacadat si agresiv, iar discutia sa se indrepte in alta directie.
ma-ntreb doar asa, intr-un registru naiv-retoric, cand o sa produca si sistemul din Romania o generatie de “pensionari Rolling Stones”?
2 raspunsuri Până acum ↓
Observator // august 11, 2007 la 4:05 pm
…cit p’aci sa ma prinda verva autoarei, cit p’aci sa spun si eu «cand o sa produca si sistemul din Romania o generatie de “pensionari Rolling Stones”? » Dar… tocmai m-am intors din vacanta din Grecia, prilej al unei inevitabile comparatii intre modul “lor” de viata si al “nostru”, etc.
Nu stiu daca grecii de virsta Rolling Stones ar raspunde ca ce vor ei de la viata, este “s-o traiesca, sa muste din ea cu pofta!” Cred ca mai curind ar raspunde ca vor sa fie sanatosi, sa-si vada de maslini, de pescuit, de nepoti… Ce coincidenta! Intocmai ca “ruralii” nostri care ar vrea sa fie sanatosi, sa-si vada de porumb, de vite, de nepoti…
Ce vreau sa zic este ca nu e vorba numai de diferenta dintre Romania si occident (fie el cu ‘o’ mic sau cu ‘O’ mare), ci, in general, de diferenta dintre orient si occident. Si n-as zice ca occidentalii aflati ca si mine in concediu in Grecia nu aveau si ei nostalgia traiului oriental: nu “muscatura pofticioasa” e acolo cuvintul de ordine, ci sorbirea cumpatata a cafelutei si inevitabila tacla…
Uite, fara suparare, fiecare cu ale sale: inca ne bucuram unii de altii cu diferentele noastre intr-o lume care – vrem, nu vrem – se globalizeaza accelerat…
oanamirila // august 15, 2007 la 3:27 pm
frumos zis! nici eu nu sunt adepta globalizarii, ba chiar ma bucur cat pot de diversitate. altfel, in extremis, finalitatea o vad in robotizare si asta ma deprima ingrozitor.
dincolo de asta ramane insa si “asezarea”, modelele, ceea ce vezi si sti ca e posibil vs ceea ce vezi si te intrebi daca e posibil
daca se va ajunge vreodata la o lume in care toti suntem la fel, nu mi-as dori sa fiu in preajma. dar…melancolia din tonul meu, drag observator, tine de faptul ca m-ar bucura sa vad mai multi oameni trecuti de prima si a doua tinerete care privesc viata ca pe un timp in care ti se pot intampla lucruri. pe care le provoci tu.
revenind, ai dreptate, s-ar putea ca in buna masura atitudinea pe care o puneam eu sub lupa sa tina si de spiritul balcanic inclinat spre contemplare, mult mai mult decat spre actiune
salutari